Otorinolaringologia (O.R.L)
Este specialitatea medicala care are ca obiectiv prevenirea, diagnosticarea și tratamentul afecțiunilor urechii, nasului, gâtului, căilor respiratorii superioare, sinusurilor, fiind in stransa interactiune cu alte specialitati si consultatii medicale din spectrul neurologiei, alergologiei, chirurgia.
In cadrul centrului medical StandardMed Center, se ofera consultatii medicale ORL pentru adulti si copii, examinari medicale precum: audiometrie, aspiratii auriculare, cauterizari pentru sangerarile nazale, aerosoloterapie.
Ce trebuie sa stim despre Aerosoloterapie?
Aerosolii reprezinta ansambluri de particule (solide sau lichide) aflate in dispersie intr-un mediu gazos. Particulele in stare lichida conduc la aparitia cetii, iar cele solide la fum. Tratamentul cu aerosoli este aplicat pe scara larga in medicina cu scopul tratarii unor boli care obstructioneaza caile respiratorii. Aerosolii se impart in doua categorii: naturali si artificiali. Cei naturali pot fi marini (ionizati negativ si contin iod, magneziu, calciu, brom, clorura de sodiu) sau aerosoli de padure (obtinuti dintr-o substanta volatila si particule de polen). Cei artificiali sunt produsi cu ajutorul unor dispozitive speciale.
Aerosoloterapia este un procedeu terapeutic ce consta in introducerea medicamentelor, sub forma de aerosoli, pe caile respiratorii iar pentru aceasta medicul opereaza cu pulverizatoare speciale. Principalul avantaj al aerosoloterapiei este caracterul non-invaziv al acesteia. In plus, dureaza putin si nu provoaca dureri, fiind o metoda optima si sigura chiar si pentru ingrijirea copiilor. Conform unor statistici, in sezonul rece, aproximativ 50 % dintre afectiunile care vizeaza copiii constituie tulburari de functionare a aparatului respirator superior.
Tratamentul cu aerosoli presupune un transfer de microparticule la nivelul mucoasei nazale si orofaringiene (a nasului si gatului). Miscarile ciliare si vascularizatia regiunii nazale stimuleaza transportul substantelor active medicamentoase la zonele cu probleme, contribuind astfel la normalizarea lor. Pentru a ajunge in plamani in timpul respiratiei, aerosolii patrund prin gura, trahee si bronhii. Acestea din urma se ramifica in bronhiole (pasaje respiratorii mai mici) formate, la randul lor, din alveole (mici saculeti cu aer). Aerosolii au capacitatea de a traversa lichidele din corp fara a se dizolva in alte zone si a determina eventuale reactii adverse. In scopul accelerarii procesului de vindecare, se pot asocia si cu terapia prin infrarosii.
Terapia cu aerosoli reprezinta o o metoda de ultima generatie in tratamentul rinitei alergice sau tratamentul altor afectiuni ORL precum: laringitele, sinuzitele, amigdalitele sau rinofaringitele dar si boli pulmonare, dintre care amintim pneumonia, bronsitele, traheitele, astmul bronsic, bronsiectaziile, bronsiolitele acute. Aerosoloterapia face uz de urmatoarele dispozitive: nebulizatoare (produc particule lichide), dispozitive de inhalare presurizate cu doze masurate (MDI-genereaza particule lihide) si dispozitive de inhalare cu pudra uscata (DPI-dau nastere unor particule solide).Bronhodilatatoarele (cu rol in relaxarea cailor respiratorii) sunt folosite in cadrul procesului ventilatiei mecanice la care se poate adauga si terapia cu aerosoli. Aceasta din urma se asociaza, la nevoie, si cu medicatia antiinflamatorie, mucolitica sau antibiotica.
In functie de substanta activa din compozitia medicamentelor administrate, tratamentul cu aerosoli poate atrage unul dintre urmatoarele efecte benefice:antibacterian, antiinflamator, vasoconstrictor, bronhodilatator.
Pentru a atinge rezultatul optim, terapia cu aerosoli presupune de regula cure de minim 10 sedinte. Desi este posibil sa apara senzatii de ameliorare dupa primele sedinte, este util ca procedura sa fie repetata cu frecventa prescrisa de medic.
Diagnosticul tulburarilor de auz. Ce este audiometria?
Auzul este unul dintre simturile prin care organismul nostru capteaza si interpreteaza informatiile transmise de stimulii sonori din mediu, ajutandu-ne sa ne adaptam la acesta cu o mai mare usurinta. Atunci cand capacitatea noastra de a auzi este perturbata de diversi factori, relatia cu lumea in care traim, dar si comunicarea cu ceilalti oameni ajung sa fie in mod semnificativ afectate. In scopul contributiei la bunastarea personala si la eficientizarea activitatii zilnice, situatiile de aceasta natura impun un consult ORL si un tratament ORL corespunzator.
Conform datelor statistice, hipoacuzia este o tulburare intalnita la aproximativ 500 de milioane de oameni in intreaga lume. Aceasta se manifesta ca o scadere a acuitatii auditive in mod brusc sau treptat. Poate fi temporara sau permanenta, adoptand forme usoare sau severe. Un medic bun ORL va reusi sa stabileasca toate caracteristicile specifice hipoacuziei, care necesita atentia noastra.
Urechea este organul care ne permite sa auzim. De integritatea anatomica si functionala a acesteia depinde intensitatea cu care percepem sunetele.
Consultul ORL va presupune examinarea celor trei segmente constitutive ale urechii: urechea externa (pavilionul auricular si conductul auditiv extern), urechea medie (localizata posterior membranei timpanice si formata, la randul ei,din asa-numitele „scarita”, „ciocan” si „nicovala”), urechea interna (prima portiune a nervului auditiv prevazuta cu receptori sonori).
Din cabinetul unui medic bun ORL putem iesi cu un plus de amanunte despre mecanismele care favorizeaza un auz normal. Pavilionul auricular este receptorul sunetelor transmise, ulterior, prin conductul auditiv extern catre membrana timpanica. Vibratia celei din urma le transmite spre ciocan, scarita si nicovala. Procesul continua cu stimularea receptorului auditiv aflat in urechea interna.In final, perceptia auditiva este integrata in cortexul auditiv, la nivel cerebral.
Principalele semne de hipoacuzie pe care ar fi indicat sa nu le neglijam apar in situatiile cand:
- ii rugam pe ceilalti sa repete des ceea ce incearca sa ne comunice;
- avem dificultati in a percepe sunetele ascutite sau a intelege conversatiile telefonice;
- ridicam volumul la programele tv/radio;
- intr-un grup de persoane intelegm cu greu ceea ce se discuta;
- nu descifram prea rapid cuvintele care contin sunetele „S” si „F”;
- percepem zgomote difuze in ureche („tinitus”);
- apar intarzieri in raspunsurile noatre la intrebarile celorlalti sau in a auzi telefonul;
- preferam sa evitam anturajul in care, in trecut, ne simteam confortabil.
Adesea, manifestarile enumerate se pot asocia si cu dureri de urechi, afectarea simtului echilibrului, migrene, febra, vertij sau depresie.
Factorii care cauzeaza sau contribuie la instalarea tulburarilor de auz sunt varsta inaintata, anumite traumatisme cranio-cerebrale sau perforarea timpanului, supra-expunerea la zgomote puternice si de durata, afectiunile cardiologice, neurologice sau AVC-urile (accidente vasculare cerebrale).Un factor de risc in plus este si consumul unor medicamente precum aspirina, antibioticele sau diureticele.
Destul de frecvent intalnim si afectiunea denumita „otita”. Clasificarea generala distinge 3 mari grupe de otite: externa (inflamarea dermica a conductului auditiv extern), medie (umflarea timpanului si a cavitatii timpanice) si interna (inflamare a labirintului cohlear si vestibular). Acestea determina, implicit, si tulburari ale auzului. Tratamentul otitei vizeaza simptome precum acuitatea scazuta, senzatia de ureche infundata, percepera unor zgomote puternice sau autofonia (auzul propriei voci in ureche). Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis,Pseudomonas aeruginosa si Stafilococcus aureus sunt germenii care, pe cale aeriana, conduc la aparitia simptomelor enumerate si pe care tratamentul otitei va trebui sa-i combata.
Consultul ORL al carui scop este testarea auzului va consta intr-un examen de audiometrie efectuat cu aparatura de specialitate de catre un medic specialist ORL. Conductul auditiv si timpanul vor fi analizate cu otoscopul verificandu-se, in acelasi timp, si starea nazofaringelui si a tractului respirator superior. Testul auditiv (audiometria) evalueaza capacitatea unei persoane de a auzi, prin masurarea abilitatii sunetelor, vibratiilor de a ajunge la creier. In general,testele auditive (testarea auzului prin audiograma) determina gradul de severitate al hipoacuziei si cauzele acesteia. Majoritatea testelor auditive solicita raspuns din partea pacientului la o serie de stimuli verbali cu diferite tonalitati. Audiograma cu ton pur se bazeaza pe desfasurarea unor tonuri prin intermediul unor casti. La acestea se adauga un examen neurologic al nervilor care controleaza senzatia, miscarea si reflexele. Adesea, alaturi de audiometrie(finalizata cu o audiograma), oportune sunt si timpanometria (in caz de afectare a membranei impanice), impedansmetria sau analizele de sange (la suspiciunea de interactiuni medicamentoase, probleme vasculare sau infectii).
Tratamentul hipoacuziei este specific, in functie de cauza generatoare. Daca se depisteaza corpi straini, acestia se indeparteaza prin extractie. La nivelul pavilionului si conductului auditiv extern problemele pot fi solutionate cu ajutorul spalaturilor auriculare si aspiratiilor auriculare. Tratamentul otitei medii si externe se realizeaza pe baza de medicamente antiinflamatoare, topice nazale sau antibiotice. Pot fi indicate si interventii chirurgicale pentru otoscleroza sau disfunctii tubare (ale trompei lui Eustachio). Medicul ORL este abilitat sa recomande, in paralel, si utilizarea unui aparat auditiv, daca exista suspiciunea de afectare severa a urechii interne sau medii (otoscleroza).